Am inceput acest site si acest blog cu o idee simpla:  Sunt un ateu born again (ai sa intelegi de ce) si pe baza tuturor observatiilor facute de mine, am zis hai sa incerc asa, pe suport electronic. De ce am ales sa transmit mesajul meu asa? pentru ca de fiecare data cand am incercat sa port  o conversatie cu un crestin oricare ar fi religia de care apartinea (noteaza asta "religia de care apartinea"), m-am lovit de acelasi zid. Nu se poate purta o conversatie normala cu o persoana religioasa. Si ma refer la o conversatie despre religie. Din momentul in care am folosit expresia "da, sunt ateu" am fost privit altcumva. Eram si sunt privit in continuare cu dispret si cu un fel de iz de mila pentru sufletul meu care va ajunge automat in iad (conform crestinismului). Si totusi, EI incearca sa-mi explice MIE adevarata lor cale in timp ce mi se vorbeste de sus. Incredibil! Nu mi-a venit sa cred cand o persoana nici nu credea in existenta dinozaurilor dar imi povestea cum Iisus a murit pentru pacatele mele pe care mi-era destinat sa le comit. Poftim?! Ok. Am zis ca poate problema vine de la mine ca nu am incercat destul de tare sa-i inteleg pe acesti oameni. Asa ca m-am hotarat sa-mi fac o prietena crestina. A durat 4 saptamani pana la "tragica" despartire. Acelasi motiv. 
    De ce am scris la inceput ateu born again? Acum o sa afli. 
    Sceptic de felul meu de cand ma cunosc, nu fericita a fost ziua cand am descoperit ca Mos Craciun nu a existat niciodata aveam vreo 4 ani. Toti am trecut prin asta, stim cum e. Nu mai elaborez. Dupa tragica zi, m-am obisnuit cu ideea si apoi m-am gandit la Dumezeu, ingerasii lui si chestiilea astea. Dupa logica mea de copil m-am gandit "aaa ok. nu a fost niciodata Mosu, asa ca am fost prostit si cu divinitatile". Asa ca am asteptat sa mi se spuna ca si Dumnezeu e la fel de ireal ca Mosu. Credeam ca Dumnezeu e un fel de Mos Craciun pentru adulti. Si deci am asteptat si am observat atunci ca pentru ei(adultii) Dumnezeu e un fel de Mos craciun permanent. Oh-Oh...Ceva nu mai era in regula asa ca am intrebat-o pe mama "tu chiar crezi in Iisus? nu iti dai seama ca esti prostita cum am fost eu prostit cu Mosu?" Atunci mi-am luat-o tare si chiar nu am inteles de ce. Pana in acel punct am fost agnostic. Atunci am realizat ca majoritatea oamenilor chiar sunt teisti. Si de atunci am devenit ateu.
    Numele meu nu e important. Pentru tine cititorule, eu nu existam inainte sa citesti cele de mai sus, si probabil o sa continui sa nu exist prin mintea ta si dupa ce inchizi browser-ul. Important e sa ramai integru. Amin!
Add Comment
 
 
    TOTUL. Totul este explicabil si inexplicabil in acelasi timp. De asta mi se asa de interesanta natura umana. Vedem atatea dimensiuni in jurul nostru si incercam sa gasim explicatii pentru tot ceea ce ne inconjoara. In asta consta frumusetea naturii umane, in incercarile noastre de a da sens fiecarei particule vizibile sau "invizibile" din jurul nostru insa reversul medaliei consta in stupiditatea cu care am fost "binecuvantati" odata cu primele semne ale formei de viata inteligente, pe care noi o numim azi rasa umana. Considerandu-ne forme de viata inteligente parem defapt destul de prosti in fata unor intrebari relativ simple. In acelasi timp suntem destul de "inteligenti" incat sa ne dam seama ca defapt suntem destuli de stupizi raportat la atatia ani de evolutie, istorie, experienta. Aici intervine frumusetea dualitatii naturii omului. In incercarea de a gasi raspunsuri la intrebari pe care inca nu le stim. Iar daca Dumnezeu e raspunsul, clar am gresit intrebarile.
    Daca ti-ai imagina o lume fara religie, cum ar arata ea? Ar fi mai bine pentru locuitorii planetei? Progresul tehnologic si industrial nu ar mai fi fost oprimat atata timp? Nu ar mai fi existat razboaie? Porbabil. Probabil ca nu. Relatia dintre inteligenta si prostie e prea stransa si prea bine imprimata in mintile noastre. Asa cum nu pot exista lideri fara subordonati, nu poate exista inteligenta care poate profita de pe urma stupiditatii. Se urmeaza una pe cealalta completandu-se reciproc.
Daca progresul tehnologic nu era oprimat de vreo credinta, era oprimat de propriul lui rezultat.  Am mai incercat asta de cand Omul a invatat sa imparta atomul in doua. Ai zice ca avem ceva de invatat din asta pentru ca o greseala sa nu se mai repete, pentru ca la urma urmei, asta inseamna progresul. Dar nu. Se pare ca inca nu suntem capabili de a deduce un eventual rezultat negativ pentru noi, cu toate informatiile care sunt puse deja pe tava. Ne autodistrugem incet si se pare ca ne convine.
    In incercarea mea de a-mi explica de ce nu putem functiona normal, as fi tentat sa ridic ochii in sus si sa astept sa cada cumva vreo rezolvare de acolo. Dar daca realizez ca fac parte din problema, asta n-ar insemna ca problema e pe jumatate rezolvata? Nu. Sa realizezi ca faci parte din problema si sa nu faci nimic in privinta asta e la fel de periculos ca privitul in sus asteptand sa cada ceva. Asta se cheama ignoranta. E in natura mea sa ma auto-elevez, sa-mi pun intrebari, sau sa-mi problematizez existenta iar daca as sta cu mainile impreunate in rugaciune ar fi pentru mine o mare pierdere de vreme pentru ca doua maini lucrand efectiv impreuna pentru a rezolva o problema fac de milioane de ori mai mult decat miliarde de maini impreunate pentru a se ruga.
    A fi ateu e o aspiratie realista curajoasa si splendida. Imi permite sa vad mult mai departe, sa-mi examinez atent optiunile, sa-mi aleg eu singur calea si sistemele de valori si sa incerc sa-mi explic in mod rational cat mai multe lucruri posibile.     Inexplicabilul devine explicabil odata ce esti dispus sa deschizi larg ochii si sa accepti intr-un mod rational ce ti-era cuvenit sa cunosti de cand existi.
2 Comments